Urme de soapte…


…find the hope and then…
noiembrie 25, 2009, 9:05 am
Categorisit la Muzica buna



life in mono
noiembrie 24, 2009, 10:46 am
Categorisit la Muzica buna



mh…wrong ?
noiembrie 24, 2009, 10:36 am
Categorisit la ...file de poveste, Poetry

Am vreo 10 minute de cand m’am hotarat sa traiesc in trecut, vre-o 2 de cand m-am hotarat sa deschid gura (degetele) si probabil o sa dureze pana o sa ma trezesc.

Vreau sa imi aduc aminte cum e… problema e ca… nu stiu daca imi mai aduc aminte,  cu toate ca in fiecare zi imi caut locul de liniste sa imi aduc aminte acea fatza, fericita sau nu , somnoroasa sau … conteaza cum arata?

- pai conteaza, fiindca inainte eram “fericit” si, deodata …hush! hush!…totul sa dus si, singurul lucru de care sunt bucuros ca l-am facut, e acelasi pe care am zis si atunci ca il fac, pentru clipe ca asta: “profit cat pot….pana nu TE pierd”. Si acum imi hranesc diminetzile din profitul ce l’am avut, imi stric serile din dorinta de mai mult, imi pierd noptile cu gand si, apoi, o iau de la inceput…dar nu de la inceputul pe care il vreau eu.

In speranta de mai bine in viata mea draga, astept sa intelegeti cu totii, ca astept sa se intample ce vad in fiecare seara’n tavan ….ca totul sa mearga spre bine caci…. totul se leaga, totul se incheaga, totul se iarta, nimic nu se uita nici noptile verii ce de atunci au trecut , nici zilele proaste, nici certuri nici glume, mai bune sau nu , nici sarbatorile iernii cand ma simteam ca acum. Sa fie da Doamne din nou capat de drum, sa ma indrept nestiind spre aceleasi simtiri, sa ma inshel cand spun ca sutn doar un nimic si, urasc adevarul ce l-am spus acum…



“delayed” dedication’(s)
noiembrie 24, 2009, 10:14 am
Categorisit la Muzica buna

 



e.f.m.r
noiembrie 16, 2009, 5:38 pm
Categorisit la ...file de poveste

Cuvant.

-stiu ca trebuia sa spun ceva mai important dar am preferat doar sa spun un cuvant. Nu am mai zis nimic de mult timp cu toate ca mi sa mai spus sau sa spun asa, mi sa atras atentia dar nu vad de ce as face-o din moment ce nimic nu se schimba. As avea multe de povestit, am facut multe,…foarte multe dar probabil nu imi mai gasesc timpul sa dau “share”.

Nimic nu se schimba… am ramas acelasi, tin la fel de mult la aceleasi persoane, iubesc aceeasi fata, ignor la fel de mult pe ceilalti si probabil daca iar nu am sa mai scriu 4-5 saptamani as scrie acelasi cacat.

Inca il numesc cacat. Inca este de cacat si ce este mai nasol….e ca nu pot face nimic, inca nu pot face nimic si asta ma deranjeaza, ma supara in continuu un dor insuportabil. Dezvoltarea  abstinentei, conflictul interior de care tot am fost invins prin clasele a-11-a, a aparut si se exemplifica, l-am inteles si il simt cand partea calma din mine imi zice as ma intind in pat, sa stau asa, sa ma uit la tavan, sa plang daca vreau, sa dorm daca pot, sa beau daca mai pot ca atunci cand te uiti bine in jur… observi ca pentru toti asta e cea mai simpla cale de a rezolva lucrurile .

Nimic nu se mai invarte …nimic si nimeni nu ma mai impresioneaza,  nu mai ridic mainile si ma feresc, acu’…stau si ma uit ca prostu’, ma mir, zambesc sau nu ….ma uit ca prostu si complet dezinteresat astept urmatoarea stare de spirit.

 

Si…. :)   “I see trees of green, red roses too
I see them bloom for me and you
And i think to myself what a…” there is no more a “me and you” …